Amintiri din copilarie rezumat

Capitolul 1:Cartea lui Creanga incepe cu o descriere nostalgica a satului  sau natal si al copilariei sale Humulesti. Primul capitol  se axeaza pe o multitudine de personaje ldegate de primii aniu de scoala al ui Nica: Vasile a Ilioaei tanarul invatator, Smarandita fata popii, Stefan tatal lui Creanga si Smaranda mama lui Creanga.Unul dintre primele episoade prezinta pedepsele recomandate de preot: copii erau pusi pe un scaun de lemn numit Calul Balan si erau biciuiti cu Sfantul Nicolai pentru fiecare greseala facuta. Creanga isi aminteste dezamagirea pe care acesta o simtea atunci cand incepea scoala, acesta incepand sa planga atunci cand auzea de scoala.

Dupa o perioada in care urmeaza scoala sub Iordache, un betiv, acesta murind intr-o epidemie de holera iar Smaranda si Stefan decid sa-l trimita pe Creanga din sat.Nica este dat pe mana unor ciobani insa din pacate acesta se imbolnaveste de holera si el ca si noul sau invatator Iordache, insa la intoarcerea lui in casa parinteasca este vindecat cu un leac babesc.Dupa o perioada Stefan, tatal decide sa-si retraga fiul de la scoala datorita lipsei banilor insa la insistentele Smarandei Creanga merge cu bunicul sau David impreuna cu varul David  la Brosteni unde este inscris la scoala.  In satul Brosteni Nica, varul lui Dumitru si bunicul sau David locuiesc in casa Irinucai o casa modesta, insa din cauza ca in apropiere era o stana de capre acestia se imbolnavesc de raie insa Nica stie cum sa se vindece, folosind un leac babesc extras din mesteacan.

Capitolul 2: Cartea continua cu o prezentare a superstitiilor Smarandei.In aceasta introducere tatal lui Nica este aratat ca un om cu toane, dar amuzat de poznele lui Nica. Cartea il arata pe Nica band tot laptele lasat de mama la smantanit. Vara Nica planuieste sa mearga la furat de cirese la unchiul sau, insa Nica este prins de matusa sa si alergat prin canepa acesta scapand cand matusa lui ramane incurcata intre plante.Nica este suparat cand dimineata trebuie sa se trezeasca la cantecul pupezei Nica  rabunandu-se astfel pe pupaza legand-o  si ascunzad-o in pod, insa baiatului ii vine o idee nastrusnica si aceea de a vinde pupaza, insa planul sau esueaza.Nica este iritat de unele atributiuni care i se aduc cum ar fi: ingrijitul fratelui sau. Nica nu asculta de mama sa si fuge la scaldat lasand copilul in leagan, insa in cele din urma este prins de Smaranda care ii ia toate hainele lasandu-l sa vina dezbracat acasa.
Capitolul 3:Povestea se concentreaza pe Teodorescu profesorul de matematica a lui Nica. Naratiunea se concentreaza pe poerioada petrecuta de Creanga la seminar iar din pricina severitatii profesorului Nica isi convinge tatal sa-l mituiasca

Capitolul 4: Al patrulea (și ultimul) capitol din Amintiri din copilărie începe cu prezentarea îndoielilor pe care le are Creangă in ceea ce priveste  plecarea din Humulești înspre îndepărtatul Iași: „Ursul nu joacă de bună voie". Naratorul folosește  această ocazie pentru a descrie lucrurile cele mai dragi lui în Humulești: peisajul („Ozana cea frumos curgătoare și limpede, în care se oglindește cu mâhnire Cetatea Neamțului de atâtea veacuri!”), familia și tovarășii,  obiceiurile locale legate de petreceri și dans. Planurile sale de a rămâne acasă sau de a se călugări sunt zădărnicite de mama sa Smaranda, care invocă reputația strămoșilor pentru a-l convinge să plece la Socola și să-și facă un nume ca preot mirean.

Narațiunea relatează apoi călătoria de la Humulești spre capitala moldoveană: Creangă și Gâtlan sunt pasagerii căruței cu cai a lui Luca, vecinul și prietenul lor. Naratorul își amintește rușinea și frustrarea pe care a trait-o când a văzut că „zmeii” lui Luca erau de fapt niște „smârțoage [...] vlăguit[e] din cale-afară”, și descurajarea ce-i cuprinde pe el și pe Zaharia în fața necunoscutului. Acest sentiment este accentuat   de remarcile trecătorilor față de starea jalnică a atelajului lui Luca, remarci care sporesc în sarcasm pe măsură ce călătorii se apropie de destinație. Sunt prezentate totodată impresiile scriitorului față de peisajul moldovenesc, dimpreună cu preferința sa pentru peisajul montan dinspre vest, pe care căruța îl lăsa în urmă, în raport cu zonele de pe malul stâng al Siretului (acolo unde, cum spune Luca, "apa-i rea și lemnele pe sponci; iar vara te înăduși de căldură, și țânțarii te chinuiesc amarnic"). Capitolul și volumul se încheie brusc cu o descriere a elevilor din toate școlile Moldovei adunați în curtea mănăstirii Socola.